7 vinuri și 7 povești ce orice iubitor de vin ar trebui să le ştie

Dragă Cititorule, probabil eşti pasionat de vinuri de ani buni sau poate abia astăzi afli primele taine ale acestei băuturi… În realitate nu contează, pentru că acum oricine poate parcurge istoria vinului răsfoind câteva pagini tradiţional, cu degetele mângâind hârtia, ori click după click, cu mouse-ul. Vinurile despre care vom vorbi ascund pe lângă aromele lor unice şi de neuitat şi unele poveşti captivante.

Sunt vinurile care au inspirat mii de replici şi, dacă vreţi, le putem considera „părinţii fondatori” ai lumii vinurilor cu care ne delectăm astăzi şi pe care le numim „de bună calitate”

Turnaţi vinul în pahare, relaxaţi-vă, pentru că începem!

1. Château Lafite – Naşterea Cabernet-Merlot

Aproape oricine ştie câte ceva despre Bordeaux a auzit şi de Lafite. La începutul secolului al XVIII-lea, marchizul Nicolas Alexadre de Ségur şi-a pus în gând că el va moderniza domeniile şi vinurile de la Château Lafite. Efortul i-a fost răsplătit, iar vinurile au venit preferatele regelui Ludovic al XV-lea. Tot la acea vreme, tânărul Thomas Jefferson a devenit extrem de interesat de vinuri. Pasiunea l-a făcut să cheltuie o avere pentru a importa licoarea la domeniile sale din Monticello după ce se îndrăgostise iremediabil de ea la Versailles. Apoi, în 1885, Lafite a devenit prima din cele patru podgorii selectate pentru prestigioasa clasificare Premier Cru. În zilele noastre, aceste vinuri au ajuns să reprezinte chintesenţa amestecului de Bordeaux.

2. Bordeaux-ul original: Claret – Apariţia vinului rosé

Stilul original al vinului roşu de Bordeaux avea o culoare foarte deschisă, iar istoricii spun că prima data el a fost produs în secolul al XIV-lea. Cuvântul “claret” se traduce prin “clar”, iar acest lucru ar trebui să ne sugereze nouă că acest vin este atât de limpede încât se poate vedea prin el. Chiar dacă vinurile de Bordeaux au devenit cu timpul mai concentrate şi au căpătat culori din cele mai intense, numele s-a păstrat. Chiar şi astăzi, la Bordeaux, veţi găsi unele vinuri ce poartă eticheta “Claret”. De altfel, vă putem recomanda gama Origini de la Budureasca, dacă sunteţi în căutarea unuia dintre cele mai bune claret-uri produse la noi în ţară.

3. Domaine de la Romanée-Conti – Naşterea lui Pinot Noir

Sortimentul Pinot Noir se bucură de o popularitate senzaţională în foarte multe părţi ale lumii. Povestea lui spune chiar că, în 1934, anul în care în Statele Unite a luat sfârşit prohibiţia, revista Fortune scria despre cum mai toţi producătorii de vin de peste Ocean vor să fabrice Pinot Noir şi să redea cât mai fidel gustul vinurilor de la Domaine de la Romanée-Conti (DRC). Surprinzător este însă faptul că faima acestor podgorii are rădăcini mult mai bine înfipte în paginile cărţilor de istorie. În 1750, vinurile produse aici valorau de şase ori mai mult decât cele ale vecinilor de la Clos de Vougeot. Astăzi, strugurii de la Domaine de la Romanée-Conti sunt cultivaţi organic, iar o recoltă poate echivala preţul unei maşini. Iată cum n-am fi cunoscut astăzi fabulosul gust al vinului Pinot Noir, dacă nu ar fi existat podgoriile Domaine de la Romanée-Conti.

4. Podgoriile Beaulieu „Private Reserve” – Obârşia Cabernet-ului californian

Podgoriile Beaulieu reprezintă una dintre cele mai vechi, dar şi cele mai de top crame din California şi care şi-a permis luxul de a-şi menţine activitatea chiar şi pe durata prohibiţiei. Anul 1938 a rămas însă în istorie graţie unui eveniment deosebit. Proprietarul cramei, Georges de Latour, era în căutarea unui viticultor desăvârşit şi unde avea să-l caute decât în Franţa? Astfel, paşii l-au purtat către André Tchelistcheff, un bărbat de nici 1,50 m care l-a impresionat şi care a ajuns să lucreze cu de Latour în Napa, California. Puţin după venirea podgoreanului francez, afacerea lui Georges de Latour s-a dezvoltat văzând cu ochii. El a achiziţionat 89 de pogoane în crama To Kalon din Oakville. Asta i-a permis lui André să facă primul Beaulieu Vineyard „Private Reserve” din aceşti struguri, iar băutura a scos definitiv din anonimat crama Beaulieu, iar vinurile sale au fost la mare căutare până prin anii ’70. În 1973, André Tchelistcheff s-a despărţit de afacerea care l-a consacrat şi a mers să ofere o mână de ajutor şi altor crame ca Robert Mondavi şi Mike Grgich de la Château Montelena sau lui Joe Heintz, care graţie francezului iscusit au cunoscut şi ei succesul. Astăzi, crama Beulieu nu mai produce vinuri din strugurii de la To Kalon, însă poveştii în istorie rămâne asigurat.

5. Secco – Bertani – Apariţia vinului Amarone

Când fraţii Bertanii au pus, în 1857, bazele primei lor crame, Italia abia se contura ca stat. La acea vreme, vinurile de Valpolicella erau recunoscute pentru sortimentele lor roşii dulci, dintre care cel mai apreciat era Recioto. Decizia de a produce şi un vin sec era complet nouă pentru Italia, însă inspiraţia se pare să-i fi venit unuia dintre fraţii Bertani după anii petrecuţi la studii în Franţa, sub îndrumarea lui Jules Guyot. În zilele noastre, Secco Bertani se găseşte cu acelaşi tip de etichetă din 1930 şi continuă să fie accesibil ca preţ.

6. R. López de Heredia “Viña Tondonia” – Naşterea lui Rioja şi Tempranillo

Poate părea cumva nostim să ne gândim că minunatele vinuri Tempranillo au luat fiinţă din cauza epidemiei de filoxeră din Franţa. Către sfârşitul anilor 1800, negustorii şi producătorii de vinuri francezi au migrat către nordul Spaniei, unde şi-au pus iscusinţa la contribuţie să facă vinuri de calitate pentru a satisface cererea în creştere de pe piaţă. R. López de Heredia s-a asociat cu un negustor francez , iar împreună au început să-şi dea seama de potenţialul regiunii Rioja Alta. Denumirea Viña Tondonia vine de la cea mai mare podgorie a cramei aflată de-a lungul fluviului Ebru. Strugurii cultivaţi în viile de aici se regăsesc vinul Viña Tondonia din recolte speciale. R. López de Heredia a continuat într-un mod obsesiv să matureze vinurile până când acestea deveneau îndeajuns de bune. Aşa se explică şi că sortimentul Grand Reserva ajunge pe piaţă doar în anumiţi ani, iar cel pe care îl găsim astăzi provine din recolta anului 1994! De altfel, în 130 de ani de când există Gran Reserva au existat doar 22 de recolte cu adevărat deosebite din care vinul a putut fi făcut.

7. Chateau Fortia – Apariţia „vinurilor cu simţul locului”

Châteauneuf-du-Pape este locul în care ideea „vinurilor cu simţ al locului” a devenit dogmatică pentru vinul de bună calitate. De altfel, la Avignon s-au pus bazele sistemului francez modern de clasificare a vinurilor. Nobilul Pierre Le Roy a fost deopotrivă avocat şi pilot în Primul Război Mondial. Când s-a întors de pe front, a luat de soţie o tânără din familia Chateau Fortia, însă acest lucru se petrecea într-o vreme în care vinurile obţinute din strugurii de pe valea Rhône-ului traversau o perioadă extrem de dificilă după război. Totuşi, baronul Le Roy a întrezărit oportunitatea de a readuce la viaţa industria viticolă de pe valea Rhône-ului şi, odată, cu asta întreaga reputaţie a ţării sale. Cu siguranţa planurile sale erau foarte ambiţioase. Astfel, el şi tovarăşii săi au pus la punct câteva propuneri pentru reglementarea industriei de vinificaţie din Franţa care să includă regiuni oficiale, soiuri de struguri, dar mai ales standarde minime de calitate a vinurilor. În 1935, Pierre Le Roy punea bazele Institutului Naţional pentru Denumirile de Origine, iar un an mai târziu a pus la punct şi sistemul Denumirii de origine controlată. Cele două institutefuncţionează în Franţa şi astăzi. Sistemele create de Pierre Le Roy au devenit etaloane preluate şi de alte ţări ce căutau să-şi dezvolte standardele de calitate. Iată cum astăzi, 80 de ani mai târziu, încă trebuie să-i mulţimim lui Pierre Le Roy pentru că ne-a oferit calitatea!