Tot ce trebuie să ştim despre vinul rosé

vin-rose

Se poate spune despre vinul rosé că vine ca o completare în spaţiul dintre vinul roşu şi cel alb. Însă vinul rosé are propria lui personalitate.

Acest tip de vin este obţinut atunci când cojile strugurilor roşii sunt lăsate la fermentat doar pentru o scurtă perioadă de timp alături de pulpă. Că vă faceţi o idee, vă vom spune că vinurile roşii sunt obţinute adesea după ce strugurii au fost lăsaţi să fermenteze săptămâni bune, în timp ce, în cazul vinurilor rosé, aceste capătă culoarea în numai câteva ore. Producătorul de vin are controlul absolut asupra culorii vinului şi ştie exact când trebuie să îndepărteze cojile strugurilor roşii, responsabile cu pigmentarea. După cum cred că întuiţi deja, aproape orice sortiment de struguri roşii de vin – de la Cabernet Sauvignon la Syrah – poate fi folosit pentru a obţine vinul rosé. Totuşi, există anumite stiluri şi anumite sortimente de struguri care sunt agreate în mod deosebit pentru obţinerea acestei băuturi.

Să vorbim puţin şi despre gusturile cel mai des întâlnite ale vinurilor rosé:
– Căpşuni
– Pepene galben
– Petale de trandafir
– Coajă de lămâie
– Rubarbă.

Cele mai proeminente gusturi ale vinului rosé sunt de fructe, de flori, citrice sau pepene, cărora li se adaugă arome plăcute de plante verzi proaspete. Fireşte, în funcţie de tipul de struguri aleşi, vinul rosé poate căpăta o varietate bogată de savori. De exemplu, Rosato, un Agliancio rosé italienesc intens ca şi culoare oferă o combinaţie de gusturi ce oscilează de la cireşe la coajă de portocală; asta în timp ce un Grenache rosé originar din Franţa, recognoscibil şi după culoarea sa mai deschisă, te va duce cu gândul la dulceaţa pepenelui galben, a coajii de lămâie sau… chiar dacă neaşteptat, va avea gust de ţelină. Vă lăsăm pe voi să faceţi conexiunile folcloristice vin – ţelină – potenţă masculină…

Haideţi să aflăm şi cum se obţine de fapt vinul rosé

Există, aşadar, trei modalităţi primare prin care se poate obţine vinul rosé şi le vom explica în continuare.

Povestea fiecărei sticle de vin rosé începe, desigur, cu recoltarea şi sortarea strugurilor. Imediat după, fructele sunt desprinse de pe ciorchine cu ajutorul tradiţionalei prese. Apoi urmează partea cea mai interesantă poate, cea în care mustul este lăsat în contact cu cojile de struguri roşii pentru o anumită perioadă de timp. Aşa cum spuneam şi mai sus, producătorul de vin are control complet asupra acestei etape în care vinul este lăsat să capete culoarea dorită. Astfel, perioada în care mustul rămâne în contact cu cojile de struguri roşii, poate varia de la două ore – pentru o nuanţă foarte deschisă – până la 20 de ore – în cazul vinurilor rosé mai închise la culoare. De fapt, cu cât mustul stă mai mult în amestecul cu cojile, cu atât culoarea vinului se intensifică. Interesant, nu?

Odată ce mustul a căpătat culoarea dorită, cojile rolul cojilor se încheie şi este timpul ca lichidul să fie lăsat la fermentat. Vinul este stabilizat pentru o perioadă de timp, iar apoi este îmbuteliat şi ia drumul către paharele celor care-l îndrăgesc.

Astfel, prima metodă este cea a macerării. Aceasta este pusă în aplicare atunci când strugurii roşii sunt lăsaţi la macerat, în suc propriu pentru o anumită perioadă de timp, iar apoi întregul amestec se transformă în vin rosé. Graţie simplităţii sale, metoda macerării este probabil şcea mai răspândită alternativă prin care se obţine vinul rosé. Ea este folosită în special de francezi, în regiuni ca Provence sau Languedoc – Roussillon, acolo unde vinul rosé are importanţa sa aparte, aşa cum se întâmplă şi cu vinul roi şu sau cu cel alb.

Avem apoi metoda sângerării. Se numeşte astfel deoarece are loc în primele ore din procesul de producţie a vinul roşu, atunci când o parte din must este lăsat să „sângereze”, iar apoi este luat şi pus într-o cuvă separată, din care va deveni… vă las să ghiciţi? Vin rosé! Această metodă este rspândită mai ales în podgoriile californiene renumite pentru vinurile roşii alese pe care le produc, Napa şi Sonomaă.

Ce face această metodă specială este faptul că, nu doar că produce un vin rosé deosebit, dar în acelaşi timp concentrează şi intensitatea vinului roşu. Vinurile Saignée (aşa cum este denumirea franţuzească a metodei despre care vorbim) sunt totuşi destul de rare. Iar cauza pentru acest lucru o găsim chiar în metoda de obţinere, care adesea permite ca doar 10% sau chiar mai puţin din vinul roşu să se transforme apoi în vin rosé.

În final, avem şi varianta a treia, adică metoda amestecului. Spuneam la începutul articolului că vinul rosé se situează undeva între vinul roşu şi cel alb. Ei bine, metoda amestescului face referire exact la acest lucru şi constă în adăugarea unei mici cantităţi de vin roşu într-o cuvă de vin alb pentru a obţine vin rosé.

De regulă este nevoie doar de puţin vin roşu pentru a schimba în roz culoarea vinului alb, aşa că vinurile obţinute în acest fel conţin, de obicei, în jur de 5% vin roşu.

Deşi caracterizată de simplitate, metoda nu este prea populară în rândul producătorilor de vin obişnuit. Cei care preferă acest mod de a obţine vinul rosé sunt producătorii de vin spumant din regiuni franceze ca Champagne. Un exemplu elocvent în acest sens ar fi şampania Ruinart rosé; un vin spumant de foarte bună calitate, obţinut din Chardonnay cu un strop de Pinot Noir.