Cum degustăm vinul?

Culoare, aromă, consistenţă şi parcă mai era ceva… În ciuda aparenţelor, degustarea de vinuri nu este neapărat chirurgie pe creier şi vom învăţa în materialul acesta că n-ai neapărat nevoie de atestat de somelier ca să alegi corect un vin de calitate. Să deschidem aşadar cufărul cu secretele degustării vinului… ediţia pentru neiniţiaţi.

#1 Aspectul

Primul lucru pe care-l remarcăm la un vin este, fireşte aspectul: culoarea şi claritatea. Într-un context mai pretenţios se cere ca paharul de vin să fie ţinut în paralel cu un perete sau panou alb într-o lumină foarte bună. Dacă nu sunteţi însă la un concurs profesionist de degustare, puteţi folosi ca reper şi faţa de masă ori mâneca de la cămaşă pentru exact aceeaşi acurateţe a acestui prim pas. Astfel vă va fi uşor să remarcaţi claritatea băuturii sau, dimpotrivă, aspectul tulbure. Dar culoarea? Este spălăcită sau avem în faţa ochilor un superb roşu intens de sus până jos?

– Vinurile albe pot varia de la un aspect transparent, la verde deschis, trecând prin mai multe nuanţe de galben, ca apoi să ajungă la o nuanţă aurie. Aceste vinuri capătă culori mai intense pe măsură ce înaintează în vârstă.

– Vinurile roşii au şi ele o paletă coloristică diversă: de la roşu la rubiniu, de la tente frumoase de mov la granat şi cărămiziu. Pe măsură ce îmbătrânesc, aceste vinuri îşi pierd din culoare şi devin maronii.

Vă va surprinde pe unii poate, dar la apogeu, vinurile albe încep să semene foarte mult cu cele roşii, în timp ce acestea din urmă capătă la rândul lor proprietăţi de culoare pe care nu le întâlnim la tot pasul. În principiu, culoarea vinului este influenţată de: vârstă, varietatea de struguri din compoziţie, dar şi de timpul petrecut în butoi.

# 2 Aroma

De fiecare dată când citeam recenzii de vin pe diferite site-uri, nu reușeam să trecem de… primul nas. Cum adică primul nas?!? Asta înseamnă că există mai multe nasuri?! Ale vinului sau cum? Ei bine, în sfârșit am înțeles și noi acum ce e cu primul nas, ăsta. Adică prima aromă a vinului simțită imediat după ce acesta este turnat în pahar, fără a face curse de Formula 1 cu el. Turnați, mirosiți, rotiţi şi iar mirosiți! Rotirea vinului în pahar expune produsul pe o suprafaţă mai mare. Acest gest intensifică acel contact al vinului cu aerul, fapt care care amplifică totodată aromele. Astfel, în timp ce observaţi culoarea ca nişte veritabili profesionişti, nu ezitaţi să rotiţi vinul în pahar.

Quick tip: ţineţi întotdeauna paharul de picior şi evitaţi să atingeţi cu mâna vasul, căci în timpul procesului de degustare, acest lucru poate influenţa temperatura vinului.

Care este primul lucru pe care-l remarcaţi atunci când miroşiti un vin?

Buchetul vinului ne poate gâdila simţul olfactiv cu arome diferite de fructe, condimente, ierburi sau flori. Fiecare nas (adică miros, da?) însă are particularităţile sale şi aşa se face că, persoane diferite pot simţi arome diferite ale aceluiaşi vin. Totuşi, vinurile au şi ele personalităţile lor specifice după care pot fi recunoscute.

Asiguraţi-vă de fiecare dată că mirosiţi vinul de mai multe ori. Un vin cu adevărat complex va oferi şi o bogăţie de arome de fiecare dată, iar în acelaşi timp vă va încânta simţurile cu mai multe mirosuri în acelaşi timp. Experienţa este cu atât mai intensă dacă ne gândim că există sute de arome de vin!

#3 Gustul

Gustul vinului trebuie privit ca o combinaţie de savori şi arome, aşa că nu încercaţi s-o luaţi pe scurtătură şi să evitaţi etapa mirositului. După ce v-aţi băgat nasul la propriu, este timpul să şi sorbiţi din băutură. Înainte de a face acest lucru ar trebui să ştiţi că limba este împărţită în patru secţiuni, fiecare responsabilă pentru recunoaşterea unui tip de gust anume: cu vârful limbii putem simţi gusturile dulci, părţile interioare recunosc gustul amar, marginile limbii percep tot ce este sărat, în timp ce partea din spate a limbii ne ajută să recunoaştem gustul amar sau cel de alcool.

Bun, acum rotiţi vinul astfel încât să atingă toate papilele gustative şi ţineţi minte că ceea ce ar trebui să simţiţi este un echilibru al următoarelor caracteristici:

Robusteţe: aceasta este o proprietate dată vinului atât de alcoolul pe care-l conţine, cât şi de glicerină. Aceste ingrediente dau practic „greutatea” vinului, un lucru des trecut cu vederea atunci când se alege sortimentul potrivit unui fel de mâncare. De aceea, vinurile cu greutate merg cel mai bine cu feluri de mâncare la fel de robuste.

Aciditatea: acel compus care oferă vinului prospeţime şi fără de care băutura ar fi plată şi acră.

Taninul: gustul amar pe care-l simţiţi este dat de coaja strugurilor şi de sâmburi şi este esenţial pentru a avea un vin complet, în special sortimentele de vin roşu. Gustul poate fi astringent, dur, uscat sau fin.

Dulceaţa: este dată vinului de savoarea fructelor, dar şi de zahărul rămas după ce vinul a fermentat. Dacă vinului pe care-l degustaţi îi lipseşte gustul dulce, atunci acel vin este sec.

Gustul fructat: intensitatea vinului depinde de varietate, de condiţiile în care au fost cultivaţi strugurii, dar şi de tehnicile de vinificaţie.

După ce aţi lăsat vinul să dezmierde papilele gustative înghiţiţi-l sau vărsaţi-l înapoi în pahar. Acest procedeu vă permite să simţiţi finisajul băuturii sau gustul de după. Cu cât vinul este mai bun, cu atât mai bine definit va fi gustul pe care-l lasă în urmă. Un finisaj bun va persista pe cerul gurii şi va reflecta savorile vinului sau va crea unele noi.

Acum că toate simţurile au fost puse la treabă pentru degustarea vinului, este timpul pentru întrebări. V-a plăcut? De ce sau de ce nu? Ce aţi remarcat cel mai bine despre corpul vinului? Cât a durat aroma? A fost un vin dulce? A fost acru? Taninos? Ori poate a fost un vin fructat? Cu ce mâncare l-ai asocia?
Nu există neapărat un răspuns corect la aceste întrebări, căci degustarea vinului este o artă supusă subiectivităţii. Cel mai bun mod de a afla ce-ţi place este să deguşti des şi să iei notiţe!

Ţineţi cont şi de temperatură!

Temperatura la care se serveşte un vin poate influenţa mult gustul şi mirosul. Temperaturile scăzute vor scoate în evidenţă aciditatea şi taninul în timp ce va alterna aromele. Temperaturile crescute pun în lumină aciditatea şi taninul, însă în acelaşi timp potenţează aromele. Există criterii precise de temperaturi, opţionale, desigur, la care ar trebui servit fiecare tip de vin. Vinurile albe de exemplu ar trebui băute la temperaturi de sub 12 grade Celsius, în timp ce vinurile roşii, dimpotrivă, se recomandă să fie servite la temperaturi de peste 12 grade Celsius.

Vezi aici lista cu cele mai comune arome de vin, pentru a ști exact ce trebuie să descoperi în vinul din pahar.

Ce mai așteptați? Fugiți și degustați!